Umbre bete pe un perete albastru se ating in colturi, dansand in patrate.
In ultima vreme exploziile au ramas ceva obisnuit si parca linistea nu se mai lasa odata cu rasaritu', cum nici noaptea nu mai e inspiratia unei taceri nemarginite. In aceeasi ordine cuvintele mele dor mai tare. Aceeasi soapta, pe alocuri tipata. Poate mai simti vara aceea in care cantecul ne unea si ne despartea regulat la cateva ore, poate mai simti fumul cum iti dansa pe gene.
Scrumiera, fereastra, cantec si pe alocuri ceva ce se numea emotie. Prefer trecutul acum viitorului. Mi se risipeste entuziasmul, asteptand sa se realcatuiasca intr-un cerculet perfect, poate asa se mai umple un rand si inca o zi o sa treaca neobservata.
Azi am mai evitat un glonte si acasa ramane acasa, puteam sa jur ca nu esti tu.
O amintire, ce pozitiv se simte scrisa si totusi acum, ma raneste mai mult decat ce credeam eu a fi 'noi'. Eu stiu ce-mi lipseste, in schimb tie nu iti lipseste nimic, pentru mine ai incetat sa fii incompleta. Cum te-am scris la un moment dat in acel biletel, tu zbori si eu nu incetez sa te privesc. Daca ai stii ce bine te prinde albul norilor si aramiul apusului, daca ai stii ce frumos te imbratiseaza luna, cand natura cerne carbune peste toata omenirea si cat de bine felinarul ala te pune in evidenta.
Te-am vazut in multe ipostaze, in ipostazele pe care eurile mele te-au vrut la momentul respectiv si rezultatul nu e deloc rau. Te-am adunat din toate partile constintei mele si inca te vad ca fiind ceva ce nu imi regret niciodata.
Candva o sa iti spun ca am nevoie de tine, te rog sa nu ma crezi si sa ma lasi sa actionez, doar tu vei stii daca e adevarat.
Stii ce fac eu acum, astept un dialog imaginar sa imi rasara in minte, sa las cateva bariere deoparte si sa te cuprind in cateva cuvinte, astfel sa nu iti mai dau drumul niciodata.
Eu, eu rasar si cobor odata cu ritmul meu cardiac, am momente in care as putea sa zbor si momente in care nici nu-mi pot imagina cum e. Mereu am fost legat de cer, martor al trecutului, pledand pentru viitor. Si nici ca exista tradare mai mare ca a lui, dar asa sunt si eu, un tradator fata de mine insumi, tradez ceva ce nu stiu ca exista, dar il simt ca fiind acolo, sunt un contrast, in schimb tu, tu ramai mereu lumina. Lumina.

Cand voi stii ce face cerul, voi stii ce fac si eu. Pana atunci ce sunt ramane o incertitudine si cum vad lumina este ceva cert, nu vreau sa sting asta.


*pacat ca nu numai gandurile mele mai nou suna a cliseu.*

concept gol il fac fum

aprind lumina se face scrum

sunt cercuri finite

7,9,11, inca un pas 

cum se simt zidite

simt ca ma las

soapte soptite

din filtru rasarite

aproape suicidal

le simt stalactite

sunt ganduri fara sens

ma alcatuiesc/ 

silabisesc

post-modernism non-sens

camera calatoreste

coridorul se largeste

si constientu' ma paraseste

rima din nou non-sens

e 1 noaptea.

-Tigarile Camel.