culori de noapte se scurg
pe becul inca nestins
urmandu-si cursul spre un soare abia stins

am negru in ochi si doua, trei stele
si ele mi se lipesc de piele

Culori de noapte si becul inca e nestins, le simt pe toate. Am negru in ochi si doua, trei stele mi se lipesc de pupila in incercarea sa strapunga o platosa de ganduri si emotii mult prea spontane. Si stelele astea au fiecare  cate un nume, dar nu il stiu inca. Si inca respir, de doua, trei ori, inspir, expir si? Sunt incomplet pe o jumatate, pe cealalta nu. Nu e un lucru minunat sa stii asta? Cumva m-am format pe cateva cuvinte simple si totusi vreau sa spun atat de mult. O dovada vie sunt plamanii mei care stau sa explodeze de emotia discursului ce se ascunde in mine, pentru ca 'mine' sunt eu si insumi. In final am ajuns la  concluzia ca sunt un discurs care nu se va termina niciodata.
"Am vorbit prea mult despre mine"