Am mai incarcat o pagina de non-sensuri, litere tastate frecvent in aceleasi cuvinte, sentimente noi, tendinte vechi, le-ai vazut pe toate la mine si nu stiu daca am fost de ajuns. Parca m-am consumat prea repede, am ars pana la epuizare si tot jarul asta nu mai fabrica suficienta caldura pentru o runda doi.
Mi-ai povestit acum cateva zile cum vezi tu poezia ca fiind punctul meu forte si am ras, pentru ca eu si eul meu liric nu ne intelegem niciodata, suntem mai aprigi in tipete ca mine si ca tine in uzualele noastre duminici, in care Dumnezeu nu exista si orice limita se impinge mai tare una in o alta, fizic, psihic si spiritual. Crede-ma armistitiul e imposibil, nu voi fi nicioadata multumit de el, cum nici el nu va fi multumit de mine, coexistam doar prin cerneala fictiva a spatiului virtual care ne uneste pentru o secunda ca sa ne desparta in alta. E inutil. Si stiu vei spune contradictoriu cauza mea nu este inutila. Si eu iti voi raspunde timpul cu tine nu exista, tu ma faci orb, ma orbesti de orice simt ca sa pot sa ma asez spre divinitate si poate creez, dar voi tipa si mai acerb ca oricum ne-a parsit cu mult timp in urma, ce avem acum e deja uzat, refolosit, reciclat, pentru ca de asta are nevoie natura. Noi nu suntem un fenomen, traim, existam, suntem speciali, suntem oameni, dar nu ceva nemaivazut.
Iar ne certam, ocolim tipetele si ne strigam cu fizicul durerea intr-o alta dulce inclestare, ea ne va readuce in conditia psihica, vom musca din placere si divinitatea ne va aduce inapoi la realitate, pentru ca asta face cand faptul este consumat.
Am fumat  tigara dupa tigara gandindu-ma la tine si parca merita, e un obicei vechi in timpuri noi. Intelege ca nu ne-am mai alcatuit de mult pentru ca eu nu mai sunt acelasi. Nu incerca sa schimbi asta pentru ca cercul e o conditie a nesfarsitului si din pacate nu e infinit pentru ca incepe cu o negatie, nu ne e favorabil. Si ciudat azi am scris despre ei mai mult decat despre tine.

- Ma faci mai fericita astazi, doar daca scrii, mai tasteaza-mi o litera si voi exploda, per litera cu un mic orgasm. 
- Nu astazi, se vede, cuvintele mele nu iti mai dezgolesc pielea cum obisnuiau sa o faca, fiecare tasta imi creaza mie o implozie de regret, astazi caut o iesire, nu mai vreau sa ma simt murdar. Poti sa crezi? Poti sa crezi ca nu mai pot sa merg mai departe azi? Simti contrastul dintre noi? Implozie/explozie, dezgust/dorinta?
- Drogul meu nu esti tu, tu esti un fruct al naturii, cu care nobletea ei isi exprima suferinta, las-o sa iti curga prin vene, lasa-ma sa te folosesc pentru propria-mi placere. Altfel, esti nefolositor. Si asa o sa ramai. Nu as ma fi cititor, tu nu ai mai scrie.
- Nefolositor sunt oricum, propria-ti placere nu ma ridica la un rang anume, nu ma face sa sper. Strig 'astazi' si incep un dialog cum e cel cu tine. In bratele mele nu ai ce sa simti, literele mele te-au inchis si pentru mine nu a mai ramas nimic. Ma intristeaza sa vad atat de mult gol pentru mine si atat de plin pentru ele, am vrut exact opusul si s-a ajuns aici.
- Providenta nu doarme din nefericire si nici nu are un sfarsit, doar isi vindeca ranile, pe care omenirea i le-a renascut neincetat. E ce ai cerut, dar intr-o alta maniera. Asa continua, scrie...
- Degeaba atata placere, daca ai inima plin de cerneala si de aceeasi culoare, nu ai ce sa simti in afara de fizic, esti bolnava, pielea ca si ochii ti se intuneca, ceea ce-mi impui te va cuceri intru-totul.
- Sunt doua lucruri care ne cuceresc pe amandoi dragul meu, natura recicleaza, ne va manca intr-o zi oricum.
- Si crezi ca daca grabesti sfarsitul deznodamantul va fi mai putin dureros?
- Durerea ta din afirmataia asta mi-a zguduit corpul, cu fiecare fibra. It's a fucked up situation, darling. Get used with it.
- Imi consumi emotiile ca pe un drog si ai vorbit de umanitate...
- Ah, nu ai idee cat de bine se simte, explozie dupa explozie, doar daca ai simtii putin, ai intelege.
- Inclin sa te cred din moment ce te vad satisfacuta, dar..
- Dar?
- Vad ca incertitudinile te lasa rece.
- Nu ti-ai continuat ideea.
- Pentru ca încerci sa pari naturala. Daca plec ce se va intampla cu tine?
- Voi vibra de placere la fiecare vorba de a ta indiferent daca esti aici sau nu.
- Pacat ca vezi niste vorbe fara gust propriu ca fiind ceva meritoriu sa muste din tine. Pacat ca vezi ceva inca la statul de nou-nascut ca fiind suficient de dezvoltat sa te implineasca odata cu mintea ta bolnava...
- Parere de rau, ah savuros... Indiferent ce ai spune stii ca se intampla.
- Poate ar fi mai bine sa tac.
- Ah, pana si gandurile tale ma ajuta.
- Pune-ti hainele pe tine.
- Nu mai am nevoie de ele.
- Repet, pacat ca asta iti este sfarsitul. Pacat, ca am spus-o pentru ultima oara...

*

Mai am o zi sau doua si plec iar, fara sa ma uit inapoi. Asta imi spun mereu, ciudat pentru ca totul se incrusteaza in mine si ma tine pe loc. Azi eu mi-am vorbit de doua ori, cu cate patru sanse sa ma fi ascultat.
Si rabdarea e un regret, atunci cand nu lasi timpul sa treaca. Asta gandesc, asta simt astazi, asta am gandit si ieri. Am un suflet si nu stiu cum sa il scot la lumina, dovezi sunt, dar incapacitatea mea de a mi-l face simtit il ineaca si mai tare in abisul contradictiilor mele.
Obisnuiam sa cred in divinitate, sa fac o legatura cu lumea aparent vida ce se intinde dupa, iar, nu astazi. M-a ranit conexiunea cu Dumnezeu - singurul monolog din care nu am avut de castigat - rugaciunea. Ceva ce nu a mai fost prezent in viata mea de zece ani, care se simt ca opt. Am fost ingropat in lumea asta virtuala si am iesit cu lacrimi in ochi, pentru ca asta face credinta de orice tip cand la randul ei este sfaramata in prea multe bucati - te face sa plangi. Poate pentru asta unii continua sa creada orbeste, e mult mai simplu 'easy stuff ' -cum sa nu fie mai bine? Sa rationezi e greu, intr-adevar, dar are deliciile sale. Delicii care ti se arata in cele mai slabe momente ale tale, ca o iesire, o escapada. Acolo vreau sa anung, doar imagineaza-ti, doar imagineaza-ti te rog.



 

Magia dorintelor scrise
Ma ineaca in cerneala
Albastra a cerului cand
Te-am vazut ultima oara

Si nu au trecut multe nopti
Doar cele visate la apus
Nevazute inca

Pentru ca tu esti de neoprit
Fugi cu soarele si spargi neoanele noptii
Simti fiecare ciob cum ti se incarneaza in scoarta
Si totusi mergi inainte

Esti de neoprit
Fara culori, fara parfum, un cantec
Dar unde iti este simbolul?
Ce ramura iti managaie fata?
Cand vrei sa te pleci in fata unei conventii?

Esti o fiica a naturii
Nascuta pe pamant
Inaltata zeilor si intoarsa de pe
Parte pe parte sa simti vantul cum
Iti creste sufletul

Lasa-ma sa te simt la randul meu
Cum te zbati intre voaluri de cuvinte
Rasucite cu varful inapoi
Si inainte lasa-ma sa iti castig
O ultima rasuflare inainte sa pleci