a lasat grindina sa-i cada pe umeri
si m-a privit cu ochi muti
nu i-am soptit tacere mucegaita
am lasat aer in suspendat pentru ca
azi am dobandit apa
si cu apa ne vom spala suferintele
cade draga mea,cade
mi se ridica pe stichii de galben
acolo in abis de umbre pornite la drum
si asta pentru ca vointa ii e porunca
si fata mi s-a intors la 180 de grade kelvin

 

 

-Idilic cum mai cad castele si se renasc regate,am simtit pe pielea mea cum fiecare sansa cade si am respirat fara discernamant disperarea.Chiar am fost prost,acum,acum sunt mai mult decat bolnav,monologhez si sunt intolerant la oameni,pentru ca toti sunt prosti pentru mine si foarte putini au acel ceva...nu ma pot suporta nici pe mine...
-Atunci de ce esti aici? Daca crezi ca tu esti mai presus de oameni si de greseli?Daca nu ai nici pic de toleranta pentru cei apropiati pe care ii ranesti prin brutalitate ?
-Am venit sa cer iertarea suprema a unei religii de mult apuse, e absurd,dar nu am experimentat credinta,nici macar pe mine si in mine, mi-am imaginat acte,am vrut sa le cred,nu am putut.Vreau sa fiu convins,vreau sa ma conving pe mine si dupa sa cer iertare,daca va fi suficient.
-Simti ca asta te va lumina intr-un fel sau este doar o manie a mintii tale degenerate,trecute de termenul unei sanse?
-Degeaba infrumusetezi un adevar crud, spune-i pe nume,sunt un animal degradat de societate si respins intr-un final dupa ce am fost consumat, esti in stare sa salvezi un om ca mine,da sau nu?
-Toti trec peste poduri de piatra fiule,poduri ce se dovedesc blestemate de vicii,deja te cunosc,desi nu ai intrat de mai bine de trei minute in lacas sfant, toti pot fi salvati,nu toti merita.
-Teoria e buna,pacat ca practica e doborata de prima ipoteza,trist drag preot,trist.
-Fiule,nu poti sa incepi ceva ,fara sa ai ambitia unei zi de maine,tu nu-ti doresti nici in clipa asta sa fii aici sau in viata,de ce?
-Pentru ca deja sunt consumat,ultima farama de umanitate se consuma incet.
-Uite ,priveste ce poti intrezari prin vitraliu,simti natura cum se misca ,cum lucrarea lui Dumnezeu se simte pe sine?
-Natura s-a construit singura, a crescut si s-a maturizat greu,dar a fost singura, zeul tau ,invariabil si-a insusit ceva deja consumat.
-Priveste in continuare, fiecare vibratie,fiecare miscare,reprezinta vitalitate, de ce sa te ratacesti in explicatii complicate ,cand poti sa simti?
-Ce sa simt?Degradarea propriului raspuns cu o intrebare?Da,pot sa simt si da ma irita,dar cel putin simt.

Scrisoare catre fata mea roscat-valvoi

                                            Draga mea,

Nu sunt imprejurari fericite prin care sa iti spun multe,au trecut zile de cand nu ti-am mai auzit rasuflarea,soapta sau vorba chiar si prin difuzorul telefonului,nu sunt mandru de mine,cum nu sunt nici de tine,imi este doar frica oricum,frica ca deja evoluam prea repede  si nu se stie unde ajungem,fara un rezultat finalmente concret,crede-ma imi pasa,mai mult decat vei percepe...voi continua.
Voi continua sa sper ca ceea ce simti ,nu te va indeparta de mine,voi continua sa sper ca suntem ca la inceput,nepatati.Voi continua.Tu zboara,pana cu pana ,iti aduci aminte?Doar atat.


Cold Reverly :Scrisoare de Iarna

-Cum de ma simti iar fara sa ma vezi?Ai cazut odata si m-ai ridicat iar.Ce te face sa crezi ca totul este sansa sau nesansa?Am asa multe sa-ti spun,sa te intreb,sa te implor sa-mi raspunzi.Cum de totul este rotund in colturi si oval pe laterale?Cum de vrei sa ma asculti,mai bine spus,ai intrat aici,mi-ai citit scrisoarea si ai trecut peste sapte tari ca sa ajungi acolo?Cum?De ce?Pentru cine?De ce cu tine pot sa monologhez?Si de ce vine iritant prin insusi comfortul auditorului...?Mi-am folosit tot ce inseamna cratima concreta,imi pare rau,o sa las doua notificari  si te voi ruga sa ma inveti sa ascult,te voi ruga sa ma inveti sa ajung acasa,prin cuvinte simple si fictiune prost spusa,te voi implora,tu te rog nu ma asculta,pastreaza-te pentru tine si nu mai imparti cu nimeni, nu ma imparti cu nimeni,indiferent cati vor sa ma stie, cum eu sunt tu si tu devine universal am incercat sa te fac modern si am ajuns aici.Stiu ca nu poti sa intelegi,nu are sens,nu va avea niciodata,asta este haosul nostru si eu vreau acasa.

-M-ai gasit.Asta chiar este o surpriza!Cum?De ce?A trecut mult timp de cand nu ne-am vazut,de cand nu ne-am vorbit,de ce sa nu ne vorbim si acum?Mereu ai fost asa ,nu mai vrut vorbit si eu am tacut fara sa-ti mai spun taceri. Ti-am lasat doar vorbe pe bilete sugrumate in scrum pe masa mandriei tale,e o fiinta minunata sa stii, ea nu m-a gasit,dar ma cauta,dezintersata fiind de afaceri impartite de mine si tine cu restul lumii,culmea chiar mi-a dat doua pastile si m-a rugat sa ti le dau cand vei ajunge,mi-a spus "Sigur,va uita daca nu sunt eu acolo sa-i mai intunec odata ochii" i-am zambit si m-a inchis inapoi in cutie.Hahah,ce sentiment sa te vad ingreunata de sanatate vitala si cu credinta in sisteme deja destramate,nu-ti voi spune "ti-am spus eu",doar voi soptii din trufie ,nu te-a iubit nimeni mai mult decat mine.Acum declar sincer:Sa inceapa tacerea!

Hahaha!Nu pot sa cred ca ma inalt,acum chiar ma trezesc!Cum?Nu stiu sa iti spun,nu am avut motive intemeiate sa ma simt, niciodata,acum o fac!Simt vibratia aia ,imi trece prin oase,ma ridica,parca n-o sa cad niciodata!Vreau sa fie pentru totdeauna,o sa fie,poate,sper,uite,nu am cuvinte,crede-ma,priveste,spera.Eu asta fac.Ia-ma de mana si hai sa mergem,fara sa stam,bine?
Cum de totul poate sa fie asa de vesel ,cand totul este atat de negru?Well,black is the new happy colour!Chiar asa e viata,intelege,percepe,ma vezi mai?Eu da!Mi-ai lasat viata departe si eu pe a ta si acum suntem in naosul unei alte entitati vietuitoare.Nu,nu iti cere scuze,stii ca si iubirea mea este relativa,nu nu vorbesc de unul singur,chiar daca nu te mai aud,haide,strange-ma mai tare de mana sa plecam,cum era cuvantul ala,nai... ,nici nu conteaza hai sa mergem! Nu te mai uita la mine in urma,haide sterge-ti apa de obraz,am plecat,nu mai suntem noi si nici n-o sa mai fim,fii fericit(a).

nu ma simte astazi
am cazut iar sa-i numar petalele
fara umar mi-am proptit capul de pamanat
si am inspirat incet frunze acoradate transparent de toamna
nu ma simte ieri
a venit de trecut iarna
si am ramas doar noi doi
am anseteziat clipe fugite-viitor si uite-ma in spate cum ii fac cu mana
nu ma simte maine
pentru ca ieri e venit
si azi a plecat incetat cu primavara
nu ne-am mai ridicat de pe pleoape imbatranite de soare
ne gasim acolo,
fa-ne acolo
sa fim acolo
chiar si dupa vara ,in vara de vara

Mesaj pentru internet in Romania.

Am tot spus de rau si binele-i de bine,inca o zi a trecut,poate reusesc sa o insemnez cu rosu intr-un calendar inexistent,pentru ca e vorba de nasteri si echivalente in diferite religii,il lasam pe Iisus sa astepte "Cina cea de taina" si trecem la adevarti eroi trecuti si ei fictiv intr-un activ pasiv paradoxal.Am numarat stele si l-am ascultat pe Bukowski cum au facut-o si zeitatile noastre razbunatore "Gaseste ce iubesti si lasa-l sa te omoare" ,i-am lasat si pe OneRepulic sa-mi cante ceva despre cat de bine este sa mori si sa renasti.Ciudat cum de nu am perceput moartea niciodata ca pe ceva fizic,deja am fost mort,in domeniu neurovegetativ paisprezece ani de zile,am renascut,sfarsit.I-am admirat pe cei care au fost suficient de puternici incat sa mai respire un sunet si care au trecut mai departe,nu i-am inteles,deci i-am urat cu cat imi crestea admiratia fata de puterea lor de intelegere asupra naturii lucrurilor ,eu jita proasta inca nu pot sa le inteleg si nici nu o s-o fac ,dar ii am pe oamenii respectivi ca model,idoli la care m-as inchina daca nu as avea demnitate si orgoliu,ei merita,merita mai mult decat cuvinte,nu am ,sfarsesc iar prin sfarsit.Nu am putut sa inteleg de ce lumea se imparte mereu in oameni puternici si oameni slabi,de ce oamenii slabi sunt tentati sa creada in ceva creat de cineva mai parsiv si mai slab decat ei,nu am inteles de ce oamenii puternici nu ocupa pozitii serioase in peretele societatii.Oricum e prea tarziu sa imi cer scuze ca nu fac nimic si o frec toata ziua.Cum spuneam binele-i de bine,asa ca azi vreau sa le urez celor ce merita sa ajunga modele pozitive,sa ingenuncheze non-valorile si sa protestam impreuna in fata prostiei pe care nu o toleram.De ce toate astea?Simplu: Azi,McDonalds Unirii,langa mine se aseaza doi tipi in jur de douazeci de ani,fiecare avea tava lui si isi savurau incet otrava,eu in spatele unui latte mare in asteptarea unei prietene,am inceput sa judec (pentru ca deh sunt roman ,ce p**a mea?),pana cand toti am ramas masca la vazul unei creaturi interesante,un transgender,dealtfel grotesc,dar nu asta deranja,respectiva creatura m-a facut pe mine sa ajung sa stau de vorba cu cei doi compatrioti,unul de etnie rroma care mi-a facut urmatoarea marturisire dupa ce am ajuns la capitolul rasism "Sunt tigan,dar urasc tiganii!Bine jumate,ca mama e romanca.",raspunsul meu firesc (din punctul meu de vedere) a fost " Sunt roman si urasc romanii cand ajung la un stadiu mai jos ca animalele si chiar perpetueaza acest tip de specie",ne-am continuat dialogul si am avut ciudata revelatie ca am avut dreptate iar : nu etnia ne modifica structura celulara a gandurilor ci societatea. Pentru mine omul ala este un exemplu,pentru ca se ridica din mizeria creata de semenii lui si chiar si ai mei si lupta pentru caderea non-valorilor.Oamenii ca el merita respectati,asta inseamna un om puternic.
Am tot spus de rau si tot ma repet,dar binele-i de bine si piezele rele dispar si ele pentru o zi ,doua.Dedicatie pentru Romania: Indiferent cat de mult simti ca trebuie sa o lasi balta,nu renunta, cand simti ca te scufunzi mai tare,bazeaza-te pe instincte,renaste pentru a mia oara daca trebuie,doar fa-te pe tine sa te simti bine.DA!Fa-te!Pe tine!Sa te !Simti bine!
Cat despre eroi,nu pot sa mentionez,dar credeti-ma ca deja au cazut doi,acum ei ajuta florile sa creasca,ajuta o alta viata sa se dezvolte,deci merita pomeniti,ca si restul eroilor nestiti de mine,care au lasat pamantul asta pentru altul.
Pentru ca si binele-i de bine chiar dac pare de rau.
Tac,tac,acum o sa tac.

Pleodoarie pentru Romania.


Imi pierd controlul,iar.Spui cacat,exprimi cacat,e o impresie de cacat,nu mai am motive dobitocesti sa-mi dau cu parerea,nu-mi mai doresc multe.Imi doresc ca oamenii sa-si faca loc si pentru altii,tot din ei,sa cunoasca mai mult decat suprafata,sa nu-si mai dea cu parerea intr-un mod total deprimant si care atinge apogeul ipocrizei, nu pretind ca sunt o zeitate sau mai bun,dar este retard de enervant cand oameniii de cacat ajung sa ma promoveze pe mine ca roman si imi vine sa ma duc dracu' de fiecare data cand,se gaseste cineva care sa spuna ca totul va fi bine chiar si asa.Duceti-va frate luati-va un pistol,eventual muriti.
Romania a ajuns mai mult decat teren viran,mort si dosit undeva ,fara ca restul sa vada ce se intampla defapt, nu mai avem vre-o sansa daca copiii astora vor ajunge sa "mari" ca ei,promovand incultura,manelele si haosul. Am ajuns sa urasc ca sunt roman,comparat de altfel cu un tigan ordinar,deplasat fiind de la orice traditie sau cultura.
Am tacut,gata!

I've become so numb,
I can't feel you there.
I've become so tired,
So much more aware.

Azi nu a mai fost o zi,din pacate trec ore,momente,griji,nimic din ce poate fi recuperat,nu simtim ce suntem ca pasibili ai  unei alte zi de existenta,unii.
Altii deja sunt in stadiul unei obiectivitati sadice, fara urma de emotie, aproape de iubita "Inchizitie",se manifesta si urasc ,nu cum ar trebui sa urasca,omeneste, dar nimeni nu le va spune de ce si nici nu vor indrazni sa afle de ce.Cum nimicul reprezinta ceva infinit si incadreaza mai mult decat o sfera meta-fizica , asa se manifesta si ei,tot la nivel meta-fizic,interactionand cumva si cu meta-psihicul celor ce nu se stiu abili fata de trecerea zilelor,ii inconjoara ,aproape strivindu-i, incinarandu-le increderea si creeand incertitudini,frica si complexe.Si asa omul scade fata de uman si cade mai jos de regnul animal...Ajunge slab,penetrabil,distructibil,indiferent cat de bun sau rau,este vulnerabil. Omul nu se mai construieste,se distruge parte-n parte,intai se degradeaza pe el si dupa isi distruge mediul de habit,pe principiul "Sa moara si capra vecinului", este insuportabil de privit,mai insuportabil sa te stii trecut prin asta...

Am si eu povestea mea,ca oricare poveste,incepe ca fiecare in accorduri de tipete deznajduite ale mamei,care asteapta sa se termine odata si cu chinul asta,sa ma tina la piept si eventual sa ma iubeasca daca poate.Nu am fost un copil asa rau dupa ce mi s-a povestit,in schimb m-au pedepsit cu numele de Codrut,un nume pe care din pacate il detest pentru ca ma caracterizeaza,ma arata pe mine,cel de sub masca indiferenta,asa ca m-am creat pe mine Cody/Caleb,nimeni nu-mi spune Caleb,toti ma stiu drept Cody si Cody ma va insoti pana la moarte,chiar si dupa,la moarte Caleb va muri si el cu corpul lui Codrut.Din pacate...
I was here,I lived ,I loved...
Si chiar am fost aici,am avut o viata chiar simpatica,am avut. Nu mi-am dorit nimic special,m-am integrat intr-o societate de retardati,ca sa realizez ca inclusiv eu am un retard,retardul omului care nu mai vrea sa fie ca restul.

I was here,I lived ,I loved...
Am trait intr-adevar,defapt asa am crezut,am cunoscut oameni,am cunoscut-o pe gagica cu care credeam ca voi ramane ceva timp,am ramas cu o imbecila,dar am trait,am facut sex mai ceva ca un nimfoman,am trait dupa standardele unei lumi si asa prea bolnave,dar am trait.
I was here,I lived ,I loved...
Chiar am iubit,contrar credintei populare,iubirea nu e una singura,poate este unica,dar nu singura,gretos,vorbesc despre dragoste,dar am iubit ,poate prea mult.

observatii

Cum vine vorba de filme de cacat,inclusiv seriale scoase la xerox  in aceasta decada ,n-am ramas socat sa descopar ca pana si cel mai ordinar serial de duzina de prin 90’ este de un infinit de ori mai bun decat celebrele “The Vampire Diaries” sau “Secret Circle” si ma refer la un serial de a carui existenta nu am aflat mai devreme de azi cand dintr-o curiozitate pur facultativa am dat un serach pe “unchiul Goagle” ,cautand filme cu vampiri , Un serial de duzina,cum am mai spus,probabil considerat o porcarie de cei putin destupati din perioada 99’-2004,cu efecte speciale mai putin sau mai mult teribile si care ar putea speria doar un copil de un an prin simpla stupiditate a actelor,dar a carui poveste este destul de interesanta,acest serial fara a mai mentine suspansul este numit “Angel”.Pe scurt, un individ poreclit Angel este blestemat de un trib de tiganci sa-si regasesca sufletul intr-un corp de vampir,totul perfect pana aici,in continuare apare un tip declarat ca nefiind om,care curios are viziuni despre oameni ce urmeaza sa moara,iar interesant.Impreuna cu acest tip si cu inca o gagica al carui nume nici nu merita mentionat formeaza o echipa care este “menita” sa salveze LA-ul de diferiti dobitoci cu fantezii dubioase.Totul bine.

Nu cred ca are sens sa fac o paralele cu povestea din “The Vampire Diaries”.In esenta nu o sa neg ca m-am uitat la toate cele 5 sezoane asteptand ca ceva sa se intample,in distributie fiind doua din actritele mele favorite,nu am sa spun care ,dar Nina Dobrev nu este una dintre ele.Vampirii sunt un subiect delicat,din pacate transformati in papusi Barbie zambitoare si cu tendinte homosexuale,acest serial nu m-a dezamgit in acest sens,vampirii fiind respectati ca si creaturi ale noptii ,chiar si sub aparenta bunatatii.

Acum nu o sa incep cu o propaganda cu titlul “Anii 90’ “,dar clar lucrurile se faceau mai bine atunci fara tendinta de idealizare a unui lucru sau a unei persoane.Asta ar fi concluzia,fiecare percepe acum ce citeste in felul lui.

Fragment

-Cum poti sa pretinzi ca nu exista?Cum poti sa crezi ca daca ignori...te va lasa in pace?
Este deja rutina sa-i ascult,rugandu-ma in spatele reprosurilor sa le spun ca e o gluma.

Fragment

Nu mi-a placut niciodata sa fiu un mesager al mortii…Sa vad oameni cum se zbat in fata mea pentru a lupta pentru viata.Sa le spun ca nu va mai dura mult si ei vor pasi pragul.Dar asa m-am nascut,asta imi este destinul si nu pot face nimic sa schimb asta.Am inceput sa ma urasc,sa-mi detest fiecare cuvant si fiecare privire de compasiune silita.

Am fost si eu odata ca ei,un om,poate mai mult decat un om,dar un om,cu sentimente si poate chiar suflet.Asta inainte sa cedez in fata fricii de moarte si sa fac o intelegere cu ea.Am fost pacalit desigur,dar ruperea intelegerii inseamna sfarsitul.Sfarasit pe care nu vreau sa mi-l asum.

Am trait suficient ca sa vad cum lumea se schimba,cum devin mai meschini,mai salbatici,mai putin umani sau mai putin din ce stiam eu ca inseamna umanitatea.Si cu toatea astea eu trebuie sa aleg sufletele celor mai putin patati si sa ii aduc ACOLO.Nu stiu unde este acest ACOLO ,nu stiu ce este,stiu doar ca exista.Este un loc pe care stiu ca il detestnu il voi ajunge momentan.Si nici nu imi doresc.

Fragment


Ai vazut vreodata agonia in starea ei pura?ma intreba ea pe un ton sec.

Nu stiu ce sa raspund.Tac.Ea ma priveste si simt dispretul din ochii ei.

-Ai simtit vreodata cum un om se dezintegreaza sufleteste in fata ta?insista ea.

Tac.Sunt socat.Privirea ii arde si vad ura,ura izvorata din dorinta de a trai.Isi ridica capul de pe perna si imi atinse fruntea cu degetul aratator.

-Tu o sa te duci dracu!Si o sa te intorci cu mai multe rani decat am eu acum.O sa vezi ce traiesc eu si de ce nu trebuie sa ma privesti cu mila!Mila ta imi provoaca scarba!Eu am sa traiesc.Tu nu o sa rezisti!Ai sa vezi!

Nu pot sa vorbesc,cuvintele refuza sa iasa si stiu ca talentul meu de a vorbi in situatii extreme acum s-a dus dracu’ .Realizez ca impopotonarea cuvintelor nu mi-a adus niciun beneficiu.Realizez ca degetul ei a ramas pe fruntea mea si o privesc cum rade.

-Esti asa de naiv!Chiar ai crezut ca poti sa ne manipulezi pe toti la infinit?Ca poti sa ne joci pe degete?Nu esti doar naiv,esti si prost in ciuda a ceea ce crezi tu!

Femeie proasta si aroganta!

-Tu chiar crezi ca nu ne ducem dracu cu totii?Poate ca manipulez si poate ca sunt naiv,dar nu o sa fiu niciodata suficient de prost inca sa nu stiu unde imi este locul !Chiar crezi ca aceasta “cale a mantuirii” prin aruncarea reprosurilor o sa te duca undeva?Tot in iad o sa te duci si tu.Cum s-au dus toti din familia ta.Eu sunt doar un simplu mesager.

Chiar a reusit sa ma faca sa-mi pierd autocontrolul!Femeie proasta si vanitoasa! Ea crede ca rezultatul va fi altul.Ca eu am intervenit in cursul lucrurilor si ca “ingerii” ei o sa rezolve problema.E doar o nebuna cu o aroganta infinita.

O aud tipand si scuipand niste injuraturi,dar ma ridic si plec lasando sa se inece in propriile accese de tuse.

Traim intr-o lume inconjurata de ura si anxietate,inotand disperati sa gasim suprafata si de fiecare data opinia publica ne duce mai jos.Frustrarea,tipetele,frica…Si toate astea pentru ce?Pentru ca traim intr-o societate denaturata?Pentru ca ce este mai josnic in conditia umana este ridicat la rang de virtute?Pentru ca suntem fortati sa credem ca sinuciderea sau actele de violenta sunt singurele solutii?Nu,pentru ca astea sunt ranile unei lumi care a cunoscut obsesia.Obsesia care a adus mai multa fericire decat libertatea acum si care in ciuda abuzurilor fara sens a construit ceva.

Cand EI au redobandit libertatea au uitat ce este moral,au abuzat si mai mult,au ranit mai mult,au mintit mai mult si asta pentru ca au avut libertate.Libertate prost justificata care a reusit sa inrobeasca iar popoare intregi.Si asta pentru nevoia de putere,daca esti puternic poti sa te proclami mai liber.Aici poate au gresit multi.Libertatea este castigata greu si pierduta usor.Cei care s-au autoproclamat liberi au clacat in fata mortii,iar cei care au stiut sa conduca din umbra s-au bucurat de avantajele conferite de aceste mici razboaie inter-sociale.Unii poate le numesc revolutii.Revolutia a semnificat schimbarea,renasterea unui aspect din viata sociala,ceea ce se striga acum este doar un razboi.Razboi clasificat si incurajat de incultura si subcultura.Oameni care nu au capacitatea de a intelege si care cred ca violenta este singurul raspuns.Oameni care urasc sa se stie prosti sau oameni care nu sunt constienti de asta.Oamenii care arunca arta in zona vizualului si a superficialitatii si care pretind ca INTELEG.

Este greu sa privesti cum fiecare ideal al unui geniu se pierde intr-o epoca contemporana consacrata idealurilor stupide.Trist,dar…adevarat.

Carte veche - … -

Incerc sa ma misc,niciun reflex,nicio miscare.

Cine sunt?

Gandurile mele curg haotic,iar creierul meu se misca in convulsii incercand sa faca fata.

Unde sunt?

Tot ce stiu este ca tremur…Si cad…A doua oara cad…Vociile se opresc ,acum sunt liber,ma departez… Reusesc sa ma ridic,fara sa mai simt greutatea corpului.Defapt nu mai simt nimic.Privesc,dar nu stiu ce privesc.

Chiar te-ai pierdut atat de tare?

Asta e vocea mea!Dar nu eu am vorbit.Atunci cine?De unde stiu asta?

Carte veche -continuarea “micului citat”-

Am ajuns intr-un alt loc.Aici e ceata.Simt durere.Si nu este durerea mea.Simt lacrimi ,dar nu sunt lacrimile mele.Aud voci,dar sunt indepartate si distorsionate de parca ar fi pe o frecventa prost reglata.Si vid.Simt cum urechile imi pulseaza si sunt tras iarasi,parca scos afara din ceva,impulsuri de electricitate imi strabat ce ar trebui sa fie pieptul si se face din nou intuneric.Inchid ochii si ma concentrez pe cea mai frumnoasa amintire si astept sfarsitul calatoriei. Cand deschid ochii acelasi alb si un strigat:

-Sa vina cineva repede!A deschis ochii!A deschis ochii!

Vocea subtiata de emotii si tonul disperat aproape ca mi-au produs un soc in momentul in care am realizat ca sunt in viata.

Dar ce e aia viata?Si de unde a venit cuvantul asta?

O mana se apropie si un fascicul de lumina trece nepasator peste ochii mei.

Aud voci,parca sunt intr-o camera apropiata,se aud ca fiind aproape dar ecoul lor este blocat undeva.Nu vreau sa ma ridic,tremur si tot am sentimentul ca ceva imi scapa.

Carte veche -mic citat-

Cred ca am incetat sa cred in ingeri sau poate sunt mental depasit de situatie.Am avut vise,vise care s-au transformat in cosmaruri si cosmaruri care la randul lor s-au transformat in realitate.Iubesc viata.Am iubito din totdeauna,dar incepusem sa ma intreb cum arata moartea.Dar acum sunt in punctul in care si moartea mi se pare depasita.Alerg,nu stiu unde,incotro ma indrept sau daca exista un Dumnezeu care sa-mi ghideze pasii.Uit ,cum uit mereu,l-am negat pe Dumnezeu dintr-o dorinta stupida,mi-am dorit ca el sa nu existe pentru mine pentru ca s-a aratat bun fata de altii ,iar pe mine…pe mine m-a lasat sa ma zbat in mocirla propriilor alegeri si de atunci am inceput sa urasc.Incet si compulsiv.

Aud un zgomot ca niste pasi in spatele meu.Dar eu unde sunt?Tot ce pot sa vad e alb.Albul rece,impersonal si infinit.Si cineva ma impinge.Atunci ma trezesc.

Viciul vietii ca ratat -pagina 3-

In sfarsit gasesc costumul si cravata si incep sa le calc.Acum hainele astea arata mai rau decat inainte.

Suna interfonul.Taraitul ala ma scoate din sarite dar daca vreau sa se opreasca trebuie sa raspund.Din nefericire optiunea de a vorbi cu apelantul nu mai functioneaza din motive necunoscute.Aud cum se deschide usa de jos si cum se tranteste.Numai o persoana poata sa faca un asemenea zgomot si acea persoana bate acum la usa.



Daca exista un Dumnezeu atunci sunt recunoscator pentru aceasta interventie divina!



Deschid usa.Se profileaza cea mai superba femeie din viata mea imbracata intr-o rochie lunga,neagra care fosnea la fiecare miscare.Ochii ei verzi erau profilati superb de genele blonde date cu rimel.Arata superb.



-Ce parere ai?spuse analizand fiecare particica a fetei mele.



Multumita de reactie arunca niste hartii de pe un fotoliu si se aseaza.



-Ai auzit de aparat de ras? ma intreaba pe un ton sarcastic.



-Nu.Am trait in grota pana acum.Lumineaza-ma tu.



-Fata ta nu arata de parca ai fi auzit.



-Si de ce ai venit asa devreme?



-Pentru ca mi-am amintit un detaliu important.Ti-am spus sa-ti calci costumul,dar tu nu stii sa calci.imi raspunse uitandu-se cu dezgust la costumul aruncat pe masa de calcat.



-Data viitoare adu-mi la cunostinta mai devreme.Momentan ocupa-te te rog de ala si eu ma duc sa ma barbieresc.Esti de accord?



-Am de ales?



-Nu.



De ce?



Imi intind crema de ras pe maxilar si sper din totul sufletul ca nu o sa ma fac de ras in seara asta.Total contradictoriu cu atitudinea mea sunt foarte stangaci.Extrem de stangaci.



Si o sa stric lucrurile iar…Minunat.



-Stii ca daca o sa te gandesti doar la faptul ca o sa ruinezi ceva nu o sa faci nimic mai bine da?



Dintr-odata imi citeste gandurile?



-Ce?spun eu pe un ton total bovin.



-Poftim? Iar gandesti cu voce tare.



-Gata?



-Gata ce?



-Las-o balta.



Tacere.



-Vrei o tigara?O cafea ceva?debitez eu incercand sa salvez situatia.



-Daca ai iar mizerii d’alea subtiri,mai bine nu ma mai intrebi.



-Cafea?



-Nu.

Viciul vietii ca ratat -pagina 2-

-Te astept cu cea mai mare placere.Pa.



Diseara stiu ca o sa fi cocotat pe cineva.N-am de gand.Poate maine.Urc scarile de parca as avea munti grei in spate si ajung in apartament.Ma mir ca nu a intrat nimeni.Curiozitatea vecinilor mei este peste limite.Poate i-a speriat mizeria.



-Asa!



Vorbesc de unul singur.E o deprindere care parca mai umple aerul.Aprind o tigara si inhalez fumul total scrabos.Pana si Carpati sunt mai bune ca astea!



Stau la masa si scrumez pe jos.E un tablou total deprimant,dar sunt determinat sa fac curatenie dupa ce termin asta.



Trec 5 minute.Eu inca n-am termninat mizeria asta si incep sa ma simt putin ametit.Sting tigara de pervazul ferestrei in lipsa scrumierei si ma indrept spre dormitor.



Adun hainele de pe jos in mod automat,nu gandesc,parca as avea un vid in cutia craniana.Gandul imi sta la evenimentele recente.Simt cum imi musc limba intr-o incercare disperata de a nu tipa.Sunt disperat.Si inca in ce hal.Simt ca as putea sa daram pereti cu nervii care incep sa se acumuleze.Poate asta se numeste frustrare.



Suna telefonul.Astept.Ultimul lucru pe care vreau sa-l fac acum este sa raspund la telefon.Suna iar.Imi vine sa-l arunc pe geam dar cu siguranta nu-mi pot permite altul prea curand.Asa ca fac marea greseala sa raspund.O voce foarte cunoscuta ma ia imediat la rost.O voce dupa care am tanjit in zilele astea ca dupa apa in desert.



-Pot sa stiu si eu de ce nu raspunzi la telefon?



-M-ai sunat odata.Nu e ca si cum telefonul asta a sunat tot timpul.ii raspund pe un ton ce se voia taios.



-Telefonul ALA chiar a sunat incontinuu.Doar ca tu nu poti sa faci minimul de efort sa raspunzi.



A sunat incontinuu…Interesant.Nu l-am auzit.



-Zi ce vrei.Nu cred ca m-ai sunat ca sa-mi spui cat de neglijent sunt cu telefonul.Nu-i asa?



-Intr-o ora vreau sa fi gata.Receptie.Cativa editori celebrii.Intr-o ora!Vin sa te iau cu masina.Si incearca sa calci sacoul ala inainte.Da?



-Intr-o ora.Si chiar crezi ca vreau sa merg?



-Nu ai de ales.Decat daca vrei sa duci o viata de ratat in continuare.



-Bine.



Ma cunoaste prea bine.



-Intr-o ora atunci.Nu te arunca de la balcon pana atunci.Oamenii aia nu o sa te muste.



Din nou!Ma cunoaste prea bine!E innebunitor!



-Bine.Pa.



-Sa nu uiti sa calci sacoul ala.



-Bine.Pa.



-Pa…



De ce ii pasa?Nu o sa inteleg niciodata.



Incerc sa gasesc masa de calcat.O identific intr-un colt al dormitorului acoperita la randul ei de haine.



Cate haine.Cred ca ar trebui sa mai fac curatenie.Ce gand stupid!Sunt mai poponar decat mister Slim!

Viciul vietii ca ratat -pagina 1-

Inca ma gandesc cum sa accept ceea ce mi se pune in fata.Trecutul deja nu ar mai trebui sa existe.Si cu toate astea pentru ce sunt amintirile?Sau pentru ce exista confuzia?Lucrurile astea mi se invalmasesc prin creier si chiar nu le gasesc un rost.



Asta este unul dintre multele ganduri care-mi circula prin minte pe langa multele injuraturi scoase printer dinti de fiecare data cand vad pe cineva trecand.Toti sunt acum o amintire.Deci fac parte din trecut.Urasc trecutul.Este ceva ce ma face sa ma opresc.Sa gandesc sau mai bine spus sa filozofez.



Am 22 de ani si sunt la Facultatea de Litere.Viata nu e chiar atat de roz,Mai ales cand inspiratia este zero.Scrii poezii fara sens,intregi pagini de filozofie,dar iti doresti ceva mai mult.



Acum incerc sa strabat Bulevardul Timisoara al serii si vreau sa ajung acasa.Multimea de oameni care incearca pe cat se poate sa-si croiasca drum pe asfaltul rece imi provoaca repugna.Ei reprezinta clipe trecute.Ceva ce poate o sa-mi amintesc stand pe un balansoar fiind batran si posibil singur.Singuratatatea deja nu mai este un termen nou pentru mine,sunt obisnuit.Obisnuit sa pierd persoane dragi mie,care reprezinta ironic tot trecutul.Trecutul meu,dar pe ei nu-i urasc,ba din contra ii vreau inapoi in viata mea.Lucrurile nu au stat asa de la bun inceput.Nu iti ia mult sa cazi,iti ia mult sa te ridici.Si acum simt ca nu pot!Parca m-as invarti in cercul unor paradoxuri!Si aici intervine disperarea,cea mai veche prietena a mea.Dar si cu ea m-am obisnuit.Cand esti singur nu ai nevoie sa te adaptezi parca totul curge de la sine,nimeni nu este acolo sa-ti reproseze.Urc scarile.Sunetul sau zgomotul reverbat in castile mele ma mai trezesc la realitate.Deschid usa apartamentului.O dezordine totala troneaza peste toata camera,iar un morman de rufe imi blocheaza accesul in dormitor.Ar trebui sa mai fac curatenie.Caut un pachet de tigari.Nu este pe nicaieri,iar cel mai apropiat magazin este aproape de mall-ul ala nou.Sar peste mormanul de rufe si las usa apartamentului intre-deschisa.Sar cele cateva trepte care despart etajul 3 de etajul 2 si ma indrept spre apartamentul din mijloc.Ce n-as da sa nu aiba iar scarbosenii d’alea sunbtiri.Sun la usa.Aud zgomot de pasi si se deschide usa.In cadru sta un barbat de 25 de ani.Fata lui rotunda si imbracamintea penibila nu ma mai socheaza de mult.Isi largeste gura intr-un ranjet prostesc si ma invita inauntru cu un semn din deget.Penibil.Gandesc eu,in schimb cu voce tare spun:



-Am venit sa-ti cer o tigara.Nu pot sa stau.



Imi intinde un pachet verde de slim-uri desigur si imi face cu ochiul.



Abia astept sa plec.



-Ia cate vrei. sopteste intr-o incercare esuata de a parea sexy cred?



-Da.Multumesc. si indes tot pachetul in buzunar.



Nu comenteaza.Ca de obicei.Ridic o spranceana.Tac.



-Pai atunci cred ca o sa plec.spun in timp ce imi intind spatele.



-Nu te rog,mai stai.



Tonul lui ma face sa vomit.



-Cred ca ai treaba.Nu vreau sa te deranjez.spun asta si incerc sa nu vomit cand ii vad expresia faciala.



Vreau sa plec mai repede!



-Nu.Chiar de loc.Insist!Ia loc! impinge un scaun aplecandu-si incet bazinul.



-Cred ca totusi o sa plec.