Am pus cap la cap, toata nebunia si, cumva, m-am ales cu voci. Vocile tale, vocile mele, doar suntem in familie.
Stiu ca de mult nu ma mai citesti si sunt confortabil cu asta. Ne-am schimbat. Si eu, si vocile mele, si tu, si eu, si tu...
Am alergat ca doi nebuni, sa ne prindem unul de altul si ne-am pus cap la cap. Ne-am ales cu voci. Vocile tale, vocile mele, doar suntem in familie. Nu?
Am o durere surda in piept si sper sa nu fie pneumonie, ci doar obisnuita portie de amaraciune si tristete. Sincer, prefer asta. Nu as vrea sa ma vad in fata unui lucru, care cu adevarat sa-mi pericliteze sanatatea. Imi place sa mor doar pe interior, exteriorul nu ar da bine estetic in aceleasi conditii. Ca vorbeam de durere, adu-o incoace si lipeste-mi-o de piele, plasture peste rana de ieri, poate mi-l pui maine.
Stiu ca de mult nu ma mai citesti, asa ca o sa ma citesc singur, poate in versuri. Stiai ca aveam nevoie, poate de tine, poate de mine, da' suntem in familie, ne-am schimbat. Si eu, si vocile, si tu, si eu, si tu...
Ma repet compulsiv, sperand ca o sa ma regasesc in cuvintele pe care le stiu deja, da' au trecut 2 ore si e deja 6, rasare soarele sa-mi hraneasca ficusul. Stiai ca il cheama Franklin? Mama i-a spus Felix.

II

Sper sa am tupeul sa te cobor de pe piedestal si sa te pun langa cutia de pantofi, teoretic ai plecat deja, da' eu consider ca esti doar gata.
Am sa omor ambele afirmatii si am sa-ti spun ca sunt un fraier. Desi poate, nu este vina mea. Speram doar sa ne schmbam. Si eu, si vocile, si tu, si eu, si tu...