Mă trezesc și simt cum mi se macină mâinile într-o dorința disperată să arunc ceva, să fac un obiect să sufere. Intru în cămin , o injur printre dinți pe recepționeră și asta pentru că sunt eu frustrat, sunt sătul si tot ce văd îmi seamănă ușor în minte cu tot ce detest.Un simplu obiect pentru mine reprezintă o vină de neiertat, prostie, ipocrizie, negație , minciună față în față cu adevărul în lipsă de câștig de cauză.  Sacadat, sacadat iar și iar de aceiași bucățică de umanitate întinsă pe sfoara amoralului ce refuză să moară. 
Dar eu nu eram aici, de ce iar aici? De ce locul ăsta refuză să moară împreună cu moralitatea mea?! De ce?! De ce fiecare black out mă aduce aici? De ce retraiesc clipa asta la nesfârșit?! Sunt întrebări pe care reflexia mea le știe,  savurându-le incet răspunsurile.  Eu știu mai puțin și ea refuză să împărtășească,  iar și iar!
Trezește-te!
Cheie.Respiratie.Un element, trei semne, o rasucire.Aer închis.
Îmi simt plămânii cum se zgârie de aerul ăsta stătut,  sunt conștient că nu e invers , deschid un geam, mai deschid unul și simt cum mă intorc în holul căminului repetând "iar și iar".
Nu!
-Cum? De ce? Trăiește-ți soarta! Tu ți-ai construit-o!
- Până acum nu ai vorbit, de ce o faci acum?
Umbra mea îmi surâse leneș:
- Sunt aici ca expresie a soarelui, dar să știi că nu tot ce este lumină reprezintă dezvăluire, cum nici tot ce este întuneric  reprezintă taină.
- Repet, de ce acum? De ce nu pe culoarele căminului? De ce mă lași sa ratacesc printre ele , în fiecare clipă de neatenție?
- Unde iți sunt mâinile acolo iți este și cârma, eu nu am putere acolo, iți ghidezi soarele prost , este normal să tac.
- Și aici de ce ai?
- Aici nu suntem în coșmarul tău,  existăm temporar pe nivelul unei altfel de entități diferite de noi.
-Noi? Nu semănăm.
-N-ai idee cât de frumos ne-am desprins amândoi din haos, ne-am format unul pe altul, n-ai idee câte duci pe umeri fără să știi.
-Duc nebunie, in stare handicapată, fără un picior si cu al treilea ochi lipsă,  imposibil fiindu-i să mă ducă spre geniu, în schimb readucându-mă acolo.
-Tu i-ai spus să ți se suie în cârcă,  ea nu a cerut nimic, tot tu ai sluţit-o cu bucățica subțire de bunătate aproape respectată în centrul tuturor nervurilor judecății tale. Ești naiv. Și pe mine ai să mă duci în spate curând , viața mea e scurtă , nu ai încotro.