Pauza.Gol.Intuneric.Blank.
Respir încet , nu mă văd , nu mă simt. De ce nu pot să nu gândesc simplu? Nu am nevoie de toate astea , nu am nevoie de tot ce mi se întâmplă!
Încă o ușa deschisă, intru în bloc , simt că am mai incheiat un capitol al poveștii mele in doar cateva minute. Jalnic!
Altă ușa,  alte secunde risipite pe gânduri inutile.
Etajul 8 , palier mizer , calea de acces spre ceea ce numesc acasă. Clanța ruptă îmi zâmbește strâmb, nu pot să inteleg de ce informația îmi transmite vitalul atât de sacadat, nu reușesc să înregistrez tot , iar stimulii vegeteaza usor, trezindu-se doar cand imi creste ritmul cardiac. Sunt patetic, nu am nevoie de nici de mine, eu nu mai depind de mine. Un alt blank.