*

Mai am o zi sau doua si plec iar, fara sa ma uit inapoi. Asta imi spun mereu, ciudat pentru ca totul se incrusteaza in mine si ma tine pe loc. Azi eu mi-am vorbit de doua ori, cu cate patru sanse sa ma fi ascultat.
Si rabdarea e un regret, atunci cand nu lasi timpul sa treaca. Asta gandesc, asta simt astazi, asta am gandit si ieri. Am un suflet si nu stiu cum sa il scot la lumina, dovezi sunt, dar incapacitatea mea de a mi-l face simtit il ineaca si mai tare in abisul contradictiilor mele.
Obisnuiam sa cred in divinitate, sa fac o legatura cu lumea aparent vida ce se intinde dupa, iar, nu astazi. M-a ranit conexiunea cu Dumnezeu - singurul monolog din care nu am avut de castigat - rugaciunea. Ceva ce nu a mai fost prezent in viata mea de zece ani, care se simt ca opt. Am fost ingropat in lumea asta virtuala si am iesit cu lacrimi in ochi, pentru ca asta face credinta de orice tip cand la randul ei este sfaramata in prea multe bucati - te face sa plangi. Poate pentru asta unii continua sa creada orbeste, e mult mai simplu 'easy stuff ' -cum sa nu fie mai bine? Sa rationezi e greu, intr-adevar, dar are deliciile sale. Delicii care ti se arata in cele mai slabe momente ale tale, ca o iesire, o escapada. Acolo vreau sa anung, doar imagineaza-ti, doar imagineaza-ti te rog.