- Ma faci mai fericita astazi, doar daca scrii, mai tasteaza-mi o litera si voi exploda, per litera cu un mic orgasm. 
- Nu astazi, se vede, cuvintele mele nu iti mai dezgolesc pielea cum obisnuiau sa o faca, fiecare tasta imi creaza mie o implozie de regret, astazi caut o iesire, nu mai vreau sa ma simt murdar. Poti sa crezi? Poti sa crezi ca nu mai pot sa merg mai departe azi? Simti contrastul dintre noi? Implozie/explozie, dezgust/dorinta?
- Drogul meu nu esti tu, tu esti un fruct al naturii, cu care nobletea ei isi exprima suferinta, las-o sa iti curga prin vene, lasa-ma sa te folosesc pentru propria-mi placere. Altfel, esti nefolositor. Si asa o sa ramai. Nu as ma fi cititor, tu nu ai mai scrie.
- Nefolositor sunt oricum, propria-ti placere nu ma ridica la un rang anume, nu ma face sa sper. Strig 'astazi' si incep un dialog cum e cel cu tine. In bratele mele nu ai ce sa simti, literele mele te-au inchis si pentru mine nu a mai ramas nimic. Ma intristeaza sa vad atat de mult gol pentru mine si atat de plin pentru ele, am vrut exact opusul si s-a ajuns aici.
- Providenta nu doarme din nefericire si nici nu are un sfarsit, doar isi vindeca ranile, pe care omenirea i le-a renascut neincetat. E ce ai cerut, dar intr-o alta maniera. Asa continua, scrie...
- Degeaba atata placere, daca ai inima plin de cerneala si de aceeasi culoare, nu ai ce sa simti in afara de fizic, esti bolnava, pielea ca si ochii ti se intuneca, ceea ce-mi impui te va cuceri intru-totul.
- Sunt doua lucruri care ne cuceresc pe amandoi dragul meu, natura recicleaza, ne va manca intr-o zi oricum.
- Si crezi ca daca grabesti sfarsitul deznodamantul va fi mai putin dureros?
- Durerea ta din afirmataia asta mi-a zguduit corpul, cu fiecare fibra. It's a fucked up situation, darling. Get used with it.
- Imi consumi emotiile ca pe un drog si ai vorbit de umanitate...
- Ah, nu ai idee cat de bine se simte, explozie dupa explozie, doar daca ai simtii putin, ai intelege.
- Inclin sa te cred din moment ce te vad satisfacuta, dar..
- Dar?
- Vad ca incertitudinile te lasa rece.
- Nu ti-ai continuat ideea.
- Pentru ca încerci sa pari naturala. Daca plec ce se va intampla cu tine?
- Voi vibra de placere la fiecare vorba de a ta indiferent daca esti aici sau nu.
- Pacat ca vezi niste vorbe fara gust propriu ca fiind ceva meritoriu sa muste din tine. Pacat ca vezi ceva inca la statul de nou-nascut ca fiind suficient de dezvoltat sa te implineasca odata cu mintea ta bolnava...
- Parere de rau, ah savuros... Indiferent ce ai spune stii ca se intampla.
- Poate ar fi mai bine sa tac.
- Ah, pana si gandurile tale ma ajuta.
- Pune-ti hainele pe tine.
- Nu mai am nevoie de ele.
- Repet, pacat ca asta iti este sfarsitul. Pacat, ca am spus-o pentru ultima oara...