Fragment


Ai vazut vreodata agonia in starea ei pura?ma intreba ea pe un ton sec.

Nu stiu ce sa raspund.Tac.Ea ma priveste si simt dispretul din ochii ei.

-Ai simtit vreodata cum un om se dezintegreaza sufleteste in fata ta?insista ea.

Tac.Sunt socat.Privirea ii arde si vad ura,ura izvorata din dorinta de a trai.Isi ridica capul de pe perna si imi atinse fruntea cu degetul aratator.

-Tu o sa te duci dracu!Si o sa te intorci cu mai multe rani decat am eu acum.O sa vezi ce traiesc eu si de ce nu trebuie sa ma privesti cu mila!Mila ta imi provoaca scarba!Eu am sa traiesc.Tu nu o sa rezisti!Ai sa vezi!

Nu pot sa vorbesc,cuvintele refuza sa iasa si stiu ca talentul meu de a vorbi in situatii extreme acum s-a dus dracu’ .Realizez ca impopotonarea cuvintelor nu mi-a adus niciun beneficiu.Realizez ca degetul ei a ramas pe fruntea mea si o privesc cum rade.

-Esti asa de naiv!Chiar ai crezut ca poti sa ne manipulezi pe toti la infinit?Ca poti sa ne joci pe degete?Nu esti doar naiv,esti si prost in ciuda a ceea ce crezi tu!

Femeie proasta si aroganta!

-Tu chiar crezi ca nu ne ducem dracu cu totii?Poate ca manipulez si poate ca sunt naiv,dar nu o sa fiu niciodata suficient de prost inca sa nu stiu unde imi este locul !Chiar crezi ca aceasta “cale a mantuirii” prin aruncarea reprosurilor o sa te duca undeva?Tot in iad o sa te duci si tu.Cum s-au dus toti din familia ta.Eu sunt doar un simplu mesager.

Chiar a reusit sa ma faca sa-mi pierd autocontrolul!Femeie proasta si vanitoasa! Ea crede ca rezultatul va fi altul.Ca eu am intervenit in cursul lucrurilor si ca “ingerii” ei o sa rezolve problema.E doar o nebuna cu o aroganta infinita.

O aud tipand si scuipand niste injuraturi,dar ma ridic si plec lasando sa se inece in propriile accese de tuse.