Carte veche -continuarea “micului citat”-

Am ajuns intr-un alt loc.Aici e ceata.Simt durere.Si nu este durerea mea.Simt lacrimi ,dar nu sunt lacrimile mele.Aud voci,dar sunt indepartate si distorsionate de parca ar fi pe o frecventa prost reglata.Si vid.Simt cum urechile imi pulseaza si sunt tras iarasi,parca scos afara din ceva,impulsuri de electricitate imi strabat ce ar trebui sa fie pieptul si se face din nou intuneric.Inchid ochii si ma concentrez pe cea mai frumnoasa amintire si astept sfarsitul calatoriei. Cand deschid ochii acelasi alb si un strigat:

-Sa vina cineva repede!A deschis ochii!A deschis ochii!

Vocea subtiata de emotii si tonul disperat aproape ca mi-au produs un soc in momentul in care am realizat ca sunt in viata.

Dar ce e aia viata?Si de unde a venit cuvantul asta?

O mana se apropie si un fascicul de lumina trece nepasator peste ochii mei.

Aud voci,parca sunt intr-o camera apropiata,se aud ca fiind aproape dar ecoul lor este blocat undeva.Nu vreau sa ma ridic,tremur si tot am sentimentul ca ceva imi scapa.